În 11 iunie am părăsit Bangkok-ul cu destinaţia Ban Chalok lum. Ne-au trebuit un taxi, un avion, un microbuz, un ferry şi o camionetă ca să ajungem la destinaţie. La nouă jumătate seara eram în faţa 7Eleven-ului din sat. What next? Nu ştiam încotro să apucăm…
Am scos carneţelul din rucsac şi am rostit cuvintele magice învăţate de la Elena: „Mr Meow. Woodstock bar. Which way?”. „You go left. 10-15 minutes.” „Khap kun kah”.
Apoi a fost simplu, l-am scos pe Mr. Meow din casă, a trezit-o pe doamna Peong (domnul era căzut la datorie), a luat cheile şi ne-au dus cu motoreta până în faţa căsuţei. Pisicul era pe trepte, şopârluţele pe tavan, ţânţarii peste tot. Toţi aveam motiv de bucurie, ei că le-a venit rost de hrană, noi că am ajuns acasă.
Ziua următoare am închiriat motoretă, am băut multă apă, am mâncat la un restaurant prost, l-am cunoscut pe Mr. Peong proprietarul, am instalat hamacul şi ne-am conectat la net. Pisicul nu a mai venit… dar are deja sacul de boabe pregătit în spatele uşii.
Ziua trei. Ne-am făcut curaj să părasim străduţele liniştite ale sătucului nostru. Drumul îngust urcă, se răsuceşte, coboară şi urcă din nou fără să îi pese că inima dă să îmi sară din piept de frică: Prea abrupt, prea abrupt!!! îi strig lui Adi în ureche şi îl strâng în braţe. Dar ca un drum de coastă ce se respectă, ne-a arătat şi plajele ce se răsfaţau nestingherite la soare. O oprire, o supă gustoasă şi un shake răcoritor, nişte sticle de apă şi înapoi la căsuţă. Spre seara am mai făcut un drum în Thong Sala, şi pentru prima dată am mâncat în piaţă, la tarabă.
Astăzi am hotarât că este timpul să arătăm lumii ce înseamnă sa fii alb, aşa că am îmbrăcat costumele de plajă. Lui Adi i-au trebuit ochelari de snorkeling aşa că i-am lăsat pe toţi bronzaţii de aici să aştepte un pic şi am tras o fugă iar… în Thong Sala, ocazie cu care am mai luat niste apă 🙂
Cu echipamentul pregătit, apa depozitată în frigider, albi pe picioare şi cu zâmbet în ochi am încălecat pe şaua motoretei pregătiţi să atacăm plaja Khlom (Haad Khlom) când şpaam buf–trosc–pleosc, la nici 5m de casă ne lăţim toţi trei pe jos (motoreta, eu şi Adi). Oglinda stângă spartă, coşul de cumpărături şi pedala un pic îndoite. Cum a spus şi domnul de la închirieri: 100 THB, 150 THB, 40 THB. Simplu. Ahh… şi două coate julite, la alea reparaţia e gratis.
Totuşi nu am abandonat, cu o grimasă pe faţă, cu picioare albe tremurânde ne-am suit pe motoretă şi am pornit spre Haad Khlom. Ţelul trebuia atins! Şi l-am atins. Plaja frumoasă, liniştită (e low season 🙂 ) şi nisipul alb şi fin, fin, fin. Adi a mai atins ceva, un arici de mare (care i-a lăsat vreo 3 spini în degete) şi un bolovan cu genunchiul, în timp ce snorkălea în apa de jumătate de metru :).
Presimt că în seara asta ne vom premia cu o bere, fiindcă de data asta chiar merităm.
