După o lună de lenevit în hamac s-a produs inevitabilul: am părăsit Phangan-ul. Trebuie să recunosc că m-am muiat când mâţucile ne-au privit cu ochii mari parcă întrebându-se: „Ce faceţi? Plecaţi?!”. În momentul acela le-am iertat pentru trezitul dis de dimineaţă, purici aduşi în aşternut, pişu pe rucsac şi restul obrăzniciilor.
Planurile noastre iniţiale erau să urcăm spre nordul Thailandei ca apoi să trecem în Laos şi Cambodgia. După ce ne-am documentat puţin, am decis să fugim DE muson şi nu ÎN muson, aşa că încercăm să ţinem sud estul pentru câteva luni.
Înainte de a ne avânta spre o zonă extrem de populară (Krabi/Phi Phi/Phuket) am vrut să gustăm puţin şi din Thailanda mai puţin turistică, aşa că am ales Nakhon Si Thammarat ca următoarea destinaţie. Ghidurile turistice nu spun foarte multe despre oraş. Puţina informaţie disponibilă menţionează templul Wat Mahattat şi teatrul tradiţional de păpuşi.
La şase jumătate dimineaţa am părăsit căsuţa noastră dragă, iar la ora unsprezece ne cazam la Nakorn Garden Inn în NST. Nu ştiu dacă aş recomanda cuiva hotelul… în curte miroase a iasomie, în cameră a mucegai. 440 THB e preţul unei camere duble cu aer condiţionat, TV, apă caldă, internet… şi mucegai. Deşi am fi optat oricând pentru o cameră cu ventilator, nu am reuşit să ne înţelegem cu domnişoara de la recepţie.
Trecând peste acest mic detaliu am lăsat bagajele şi am pornit în recunoaştere.
Fiindcă la recepţie nu am găsit o hartă a oraşului am decis să mergem la gară, unde ne imaginam noi, trebuie să fie… siii-gur!
Gara seamănă cu cea din Dorna: un singur peron, câteva dughene de unde să iţi iei o apă şi-o sămânţă, ghişeul de bilete. Cam atât. La ieşire zărim un panou măreţ cu harta oraşului. Scoatem aparatul şi imortalizăm, ne era clar că mai mult de atât nu o să găsim.
Fiindcă zona gării nu abunda cu agenţii de turism (mai exact nu era nici una) care să ne ajute cu plecarea spre Krabi, am decis să cautăm autogara, oricum era puţin probabil să găsim un tren direct. Autobuzul până în Krabi costă 160 THB de persoană iar călătoria durează aproximativ patru ore — sold. Având şi acest mic detaliu organizaţional rezolvat, ne-am dedicat restul zilei vizitării oraşului.
Când suntem într-un loc nou ne place să îl descoperim molcom… la pas. Poate nu e cea mai bună abordare pentru Nakhon Si Thammarat, oraşul e mai mult lung decât lat, şi când zic lung zic 7 km de la nord la sud (noi stăm în nord, iar templul e în sud). Dar am făcut-o şi pe asta şi nu ne pare rău deloc. Am avut ocazia să schimbăm zâmbete şi Hello-uri cât nu am reuşit într-o lună pe insulă. Thailanda ESTE ţara zâmbetelor! locul acesta ne-a confirmat-o.
Va urma…
