Am fost în trei locaţii pâna acum în Tailanda (excluzând Bangkok-ul) şi fiecare dintre ele are preţurile şi specificul ei.
Nakhon Sri Thammarat
Rareori mentionat în ghidurile turistice şi pe bună dreptate nu au foarte multe cu ce să atragă străinii veniţi în vacanţă. Dacă ai la dispoziţie două săptamâni de concediu nu te încurci cu Nakhon Sri Thammarat, ci zbori spre prima plajă… dar te costă.
În NST am plătit 440 BTH pentru hotel (deşi sunt sigură că am fi găsit şi mai ieftin), 10 BTH pentru songthaew (pick-up transformat în taxi), 20 BTH pentru o porţie de tăiţei cu curry, 10 BTH pentru un ceai. Toate băuturile fierbinţi se servesc cu o porţie generoasă de ceai de iasomie.
Preţurile sunt la jumătate faţă de Chaloklum, asta dacă mergi în locurile frecventate de localnici. Dacă vrei restaurante mai „fancy” preţurile cresc… normal. Noroc că nouă ne plac mâncărurile de la tarabe şi nu bem Evian.
Chaloklum, Koh Phangan
Koh Phangan deja e o destinaţie turistică. Ai mare, plajă, recif, full moon party-uri, resorturi peste resorturi, iar preţul unei nopţi de cazare poate urca până la câteva sute bune de lei. Chaloklum e mica Vamă a insulei, dar încet încet îşi pierde din farmecul boem, fiind invadată de tot mai mulţi turişti „pantofari”.
Aici preţurile sunt ceva mai mici decât pe restul insulei, dar uşor mai pipărate decât în NST. Pentru căsuţa cu bucătărie am plătit aproximativ 230 BTH pe noapte. Prietenul nostru, Tatsu, a găsit şi mai ieftin, chiar pe malul mării un bungalow fără pretenţii dar suficient pentru un backpacker.
Preţurile la mâncare variază. Dacă mănânci la tanti, în micul restaurant încropit pe marginea drumului, e lesne. Un fel de mâncare thai costă între 40 şi 80 BTH, apa şi gheaţa sunt gratis. Preţurile cresc odată ce te apropii de mare şi restaurantele au terase şi scaune comode, lucru care nu se reflectă neapărat şi în calitatea mâncării.
Ao Nang, Krabi
Ao Nang a fost un şoc pentru noi din mai multe puncte de vedere. În primul rând parcă eşti în Europa, sunt mai mulţi albi pe metru pătrat decât thailandezi, cred că inclusiv indienii sunt mai numeroşi ca localnicii. În al doilea rând turismul a distrus orice urmă de specific local — KFC, McDonalds, Hagen Daas se calcă pe picioare.
Cafeaua pe care o luam în Chaloklum cu 30 BTH, în NST cu 20 BTH, aici e cel puţin 70 BTH şi nu aduce deloc cu cafeaua thailandeză; preţurile la curry încep de la 150 BTH la restaurante şi 70 BTH la cele câteva tarabe din capătul orăşelului.
Pentru o cameră la hotel am plătit 500 BTH şi e unul dintre cele mai ieftine, pe un mic dejun (omletă, 2 felii de şuncă, 2 de roşii, toast şi o cafea) am dat 140 BTH. În NST am plătit 75 BTH pentru amândoi(!), e drept, în autobază :P.
Acum suntem pe Railay East, am luat barca şi am fugit din Ao Nang ignorând ploaia şi valurile. Încă nu am părăsit micul bungalow de la Garden View Resort fiindcă plouă în continuu de dimineaţă, aşa că nu ştim încă ce preţuri se practică aici.
Pentru căsuţa cu vedere la ocean am dat 400 BTH pe noapte. Probabil puteam să ne târguim mai mult şi să obţinem 350, dar negocierea nu e atuul nostru. Avem internet, ceai, cafea şi hamac incluse în preţ. Pe noi ne mulţumeşte pe deplin :).
P.S. 10 BTH ~ 1 leu