Acum o lună am păşit într-o poveste. Povestea lui Brăduţ. I-am vazut copacii, plaja, prietenii, i-am bătut nisipul, i-am tulburat apa, i-am mângâiat pisicile, le-am zâmbit.
Am zâmbit mult. Am zâmbit când descifram ceva din jurnalul lui şi am zâmbit când am crezut că am descoperit ceva nescris.
Nimic nu e schimbat în urma noastră.
Marea a şters paşii, pisicile au lins mângâierile de pe blana lor, Ben, Genni, George au şi uitat chipurile noastre.
Totul e intact, imaculat, nu am stricat, nu am schimbat.
…iar noi păşim în visul nostru, rămâi cu bine Koh Phangan.
Mulţumim Elena şi Brăduţ.