Char Koay Yeow

Deliciosul Penang

Imediat după ce ne-am cazat la Star Lodge în Georgetown, Adi mă întreabă: „Ce o să facem noi aici 4 zile?!?!”. Am ridicat din umeri neajutorată şi i-am zis: „Găsim noi ceva de făcut…”. Şi aşa a fost.

Principala noastră îndeletnicire a fost degustatul şi fără modestie trebuie să spunem că ne-am descurcat de minune.

Penangul e renumit pentru divesitatea culinară, aşa că cele 5 zile (zborul spre Sumatra s-a amânat cu o zi) petrecute aici au fost 90% turism culinar. Şi ce bun a fost…

În fiecare dimineaţă ne-am băut cafeaua la Toh Soon Cafe şi am mâncat cele mai delicioase toasturi cu unt şi kaya (gem de cocos) de până acum. Tot la ei am testat şi „nasi lemak” — poate nu foarte estetic, dar cu siguranţă delicios. Împăturit într-o frunză de banan este un bulgăre de orez fiert în lapte de cocos peste care se pune puţin sos iute (sambal), ou, peşte şi alune prăjite.

Cred că zilele astea ne-am luat revanşa pentru tot „nasi goreng”-ul (orez prăjit) mâncat în Malaezia. Deşi suntem acum două butoiaşe ambulante, nu ne pare rău deloc, afişăm chiar un zâmbet împlinit pe faţă.

Hokkien Hae Mee, Wan Tan Mee, Char Koay Teow, Assam Laksa, Curry Mee, Fried oyster, Fish Curry — pe toate le-am încercat şi încă vreo câteva cărora nu le ştim numele. Ptiii, dacă ne întrebaţi toate sunt extraordinare. Hokkien Hae Mee e o supă de tăiţei cu crevete, în care am mai găsit ou, pastă belacan, slăninuţă prăjită, ceva frunzuliţe, ceapă, carne de porc tăiată subţire. Eu nu am fost foarte încantată de gust dar Adi a păpat-o fără să clipească :).

În schimb mie mi-a plăcut Char Koay Yeow, poate una din cele mai nesănătoase mâncăruri, dar atââât de gustoasă încât nu regret deloc că am încercat-o. Se pare că pe vremuri era mâncarea muncitorilor, fiind o sursă ieftină de energie şi nutrienţi.

Nu mai zic de durianul care îl face pe Adi euforic.

Recunoaştem, ne-am răsfăţat, poate mai mult decât erau stomacele noastre pregătite să suporte, dar nu puteam părăsi Malaezia fără să ne bucurăm de faimoasele preparate ale bucătăriei locale. Şi dacă nu ne credeţi pe cuvânt, lăsăm imaginile să vorbească.

P.S. Fie vorba între noi eu cred că Adi s-ar întoarce doar pentru durian. Pur şi simplu m-a înnebunit zilele astea, noroc că sezonul e pe sfărşite.

Leave a Reply