Adevărul e că nu avem o poveste pentru fiecare loc în care ne oprim. Spre exemplu, în Kota Bharu am stat o zi întreagă în hostel sub briza plăcută a aerului condiţionat, am dormit de amiază, fără să avem nici cea mai mică dorinţă de a bate străzile, a vedea templele sau moscheile. Se întâmplă, cine crede că e floare la ureche să călătoreşti se înşeală. Din când în când oboseşti, vrei să îţi treacă bătăturile de la picioare, nu mai vrei să te tot dai cu spay-uri contra ţânţarilor şi nici să te bată soarele în cap de dimineaţă până seara, pur şi simplu îţi doreşti să te linişteşti şi să leneveşti puţin.
Cerana Guesthouse ne-a oferit comfortul de care aveam nevoie: internet, apă caldă, aer condiţionat şi o baie decentă. Şi ca să fiu sinceră până la capăt, nici în celelalte două zile petrecute aici nu am fost foarte activi.
Nu am fost la muzee, nu am fost la temple şi nici nu am descoperit nimic. În schimb ne-am dat hainele la spălat, ne-am tuns, am fost la mall şi am băut o bere în cartierul chinezesc.
There you have it: the whole truth and nothing but the truth 🙂
Totuşi în scurtul nostru periplu prin oraş, am prins căteva cadre ca să nu dezamăgim.
După o pauză de trei zile, mâine dimineaţă luăm trenul spre Kuala Lipis şi apoi ne îndreptăm spre Taman Negara. Abia aşteptăm să ne urcăm în Jungle Train şi să ne luăm din nou în serios rolul de călători.
