Hiking și hitch-hiking

A venit momentul să învăţăm mamele doi termeni noi: hiking — suit pe dealuri şi hitchhiking — autostop.

Cu asta ne-am ocupat noi timpul în ultima vreme. Am făcut autostopul între localităţi şi am suit pe dealuri să vedem biserici şi fortăreţe.

Bine, recunosc — la fortăreaţă nu am mai ajuns… am abandonat cu vreo 3km înainte de punctul final, dar adevărul e că nu am pierdut prea mult.

Oricum, ambele activităţi au fost alegeri foarte bune. Nu doar că e extrem de uşor să găseşti pe cineva să te ia cu maşina, dar de fiecare dată e o experienţă aparte. Adică, nu vom putea să îl uităm chiar aşa de uşor pe Reza — şoferul iranian ce ne-a recitat poezii din Hafez şi Khayam, ca apoi să îşi împartă mâncarea cu noi pe marginea drumului. Sau pe Artur care ne-a îndrumat spre Stonehenge-ul armenian, sau pe pădurarul Vardges care ne-a omenit în cafeneaua lui cu un ceai şi o prăjitură după ce ne-a salvat de ploaia din cheile Noravank. Oamenii te ajută fără să pună prea multe întrebări, iar dacă legi două cuvinte în rusă o să îţi povestească la nesfârşit chiar şi atunci când limitele înţelegerii tale sunt demuuuult depăşite.

Armenii au multe mănăstiri cu care să se mândrească dar nu sunt în locaţii tocmai accesibile. Ieşi de pe drumul principal, treci de un sat — două, mai coteşti o dată spre un cătun, mai urci, mai cobori şi pe un vârf de deal o găseşti: micuţă, simplă, răcoroasă şi liniştită cu câteva pietre de mormânt care îi ţin companie.

Tat’evul sau Noravank sunt tot în munţi, ceva mai populare au drumul asfaltat până în poartă. Dar asta nu însemnă că noi am mers până în buza lor cu maşina. Nu, nu… noi am mers câte 15km pe jos, prin canion, asemeni unor adevăraţi pelerini. Şi nu ne pare rău, căci drumul parcă e chiar mai frumos decât mănăstirile în sine. Plus că sunt câteva îngheţate ce trebuie date jos :). Deh, datorii vechi… persane.

Şi tot pe jos am mers şi în Areni — renumitul sat cu vinurile de rodie, vişine şi piersică. Altfel deguşti un păhărel după ce ţi-ai pus muşchii puţin la treabă.

Cam asta am făcut noi, pe acasă ce mai e?

Leave a Reply