Dacă vreodată ajungeţi să mergeţi cu marshrutka prin Armenia NU luaţi locurile din spate. Luptaţi, daţi din coate, faceţi orice dar nu vă aşezaţi pe scaunele condamnaţilor. V-o spunem din experienţă. Suspensii ioc şi gropi fără număr, cu asta vă aşteaptă transportul în comun pe distanţe scurte şi medii.
Pentru 2 ore am fost norocoşii câştigători a două scaune pe roata din spate :). La fiecare groapă, şi eu şi domnişoara din dreapta ne înălţam cu toate paporniţele spre tavan ca apoi să aterizăm scurt pe scaunul sârmos. Când am ajuns în Yerevan aproape că am pupat pământul.
În contrast cu drumul, capitala e de o relaxare nemaiîntâlnită. Atât de relaxată, încât pot trece zile întregi fără să îţi dai seama că încă nu ai plecat. Bulevarde largi, parcuri împânzite de terase, soare numai bun de lenevit. Operă, fântâni cântătoare, promenadă, puburi unde cântă Doors, târguri de weekend… de ce să pleci? Yerevanul are tot ce îi trebuie unei capitale, până şi un mic şi sovietic metrou. Un singur lucru îi lipseşte: agitaţia. Apreciem!
Uite aşa au trecut 4 zile de hoinărit. Chiar prima zi ne-am lăsat amăgiţi de recomandările turistice şi ne-am pornit să vedem templul Garni. În poze pare impunător, în realitate… e mic. În poze pare complex, în realitate… e simplu. Să mai continui?
Aşa că am căutat ceva ce era sigur că o să ne placă: natură. Am coborât în valea de sub sat şi ne-am făcut prieteni cu râul. Vreo cinci kilometri să fi mers pe valea străjuită de stânci, nici urmă de om, doar fluturi, albine şi râul.
Apoi Adi s-a împrietenit cu Armen, băiatul de la hostel, care ne-a făcut program pe dealurile de pe lângă Yerevan. Păcat că nu am făcut poză să vă arătăm ce minunat am reuşit să ne ardem nasurile. Ieri seară eram ca două porodici (Adi — porodică cu ochelari), cum ridicam ochii să vorbim cu cineva, cum interlocutorul se lumina încet şi nu puteai să îi mai dai jos zâmbetul de pe faţă.
Acum Adrian e iar pe dealuri. Eu aştept cumincioară să revină, timp în care mă răsfăţ cu lecturi despre vize… yeeey… spre seară sper să mă premieze cu o ieşire în oraş, că doar e Ziua Independenţei (cea mică).
P.S. porodică — roşie în slang maramureşean
