Ieri am vrut să zburăm din Tbilisi în Mestia. Au ei un mic avionaş cu care te duci din capitală până la 1500 m în buricul munţilor. Entuziasm, mustăceli! 15 pasageri, adrenalină, munţi şi gheţari la picioarele noastre.
…N-a fost să fie, după patru ore de aşteptat în aeroport zborul a fost amânat.
Azi am fost în Rustavi. Am copt noi o idee peste noapte şi cu un pic de suport moral de la gazda noastră ne-am înfiinţat în piaţa de maşini. Plecăm cu o Lădiţă în Kârgâstan! Entuziasm, mustăceli! O Ladă, un cort, noi doi şi vreo 3 bidoane de benzină. Aventură!
…N-a fost să fie. La piaţă abia dacă găseşti vreo patru Lade amărâte cu gumele puşcate şi decorate cu rugină de jur împrejur prin marea de Mercedes, BMW şi alte mărci cu prestigiu. Când am întrebat pe couchsurfing de un cort second hand s-a aşezat liniştea…
Ne-am desumflat. Ce facem acum? Mai încercăm un zbor? Mergem în Kazbegi? Plecăm?
Plecăăăăm?!?!!?
Hmmm… Cu toată simpatia pentru oamenii cunoscuţi aici, dar cred că noi plecăm. Ţările ex-sovietice ni s-au părut exotice la început, dar încet încet nu facem decât să regăsim portretul propriei noastre ţări: natură minunată, dar un turism defectuos şi deseori prost înţeles, drumuri rele, poliţai înţepaţi, preţuri nejustificat de mari uneori. Şi se zvoneşte că ce urmează e şi mai rău.
Ne e drag de Armenia şi Georgia aşa cum ne este şi de ţara noastră, privim cu înţelegere şi speranţă… dar totuşi dacă aţi mai avea 4 luni de vacanţă ce aţi prefera: să păşiţi mărunt în trecut sau să mergeţi în zbor spre necunoscut?
Tam tam
