Treaba stă cam aşa: am avut un plan şi acum nu prea a mai rămas mare lucru din el. Dacă am fi luat viza de Pakistan la timpul ei acum eram în China, dar a trebuit să improvizăm, aşa că am trecut în Armenia pe principiul că evităm zborurile. Acum două săptămâni mai că puteam să vă salutăm de pe cealaltă parte a Mării Negre.
Din păcate în optimismul nostru debordant am omis să recalculăm şi bugetul, aşa că ne-am trezit la nici 4000 km distanţă de casă fără mai bine de jumate din fonduri. Nu zic, terestru poate că am făcut mai bine de 10000 km, dar oricum am fi întors-o nu am fi ajuns până în Mongolia cu ce mai aveam.
Drept urmare am adaptat: am căutat cel mai lesne zbor din Caucaz spre Asia şi am aterizat în Sri Lanka — o ţară liberală în ceea ce priveşte regimul vizelor. Ce o să facem de aici nici noi nu ştim, ne lăsăm surprinşi.
Am încetat să ne mai facem planuri, drumul contează mai mult decât destinaţia.