Nu am ajuns încă?

Spuneam că noi fugim de muson? Da, încercăm, dar trebuie să mai spunem că am făcut şi o excepţie de la regulă şi ne-am aruncat direct în gura lui pentru următoarele 10 zile.

Krabi, Phuket, Phi Phi se găsesc toate pe coasta Andaman, care este bătută de musonul de sud-vest din Mai până în Octombie. Ne-am asumat riscul de a prinde mai multe zile cu ploaie pentru ca nu vom mai reveni în zona aceasta a Thailandei. Extrem de popularele Maya Bay din filmul Plaja cu DiCaprio şi James Bond island (ascunzătoarea lui Scaramanga din „Omul cu pistolul de aur”) se găsesc aici şi deşi fluxul continuu de turişti le-a mai ştirbit din farmec, parcă am vrea şi noi să le vedem.

Oricum, până la Maya Bay mai este, şi cred că merită să povestim şi cum am ajuns pe coasta Andaman şi primele zile aici.

Adi a vrut neapărat să luăm autobuzul până în Krabi, în speranţa că va fi unul clasic: colorat, cu locuri incomode şi fără aer condiţionat. Doar că până să suim în autobuz trebuia să ajungem la autogară, lucru care s-a dovedit a fi o aventură în sine.

Continue reading Nu am ajuns încă?

Treburi serioase: despre bani

Am fost în trei locaţii pâna acum în Tailanda (excluzând Bangkok-ul) şi fiecare dintre ele are preţurile şi specificul ei.

Nakhon Sri Thammarat

Rareori mentionat în ghidurile turistice şi pe bună dreptate nu au foarte multe cu ce să atragă străinii veniţi în vacanţă. Dacă ai la dispoziţie două săptamâni de concediu nu te încurci cu Nakhon Sri Thammarat, ci zbori spre prima plajă… dar te costă.

În NST am plătit 440 BTH pentru hotel (deşi sunt sigură că am fi găsit şi mai ieftin), 10 BTH pentru songthaew (pick-up transformat în taxi), 20 BTH pentru o porţie de tăiţei cu curry, 10 BTH pentru un ceai. Toate băuturile fierbinţi se servesc cu o porţie generoasă de ceai de iasomie.

Preţurile sunt la jumătate faţă de Chaloklum, asta dacă mergi în locurile frecventate de localnici. Dacă vrei restaurante mai „fancy” preţurile cresc… normal. Noroc că nouă ne plac mâncărurile de la tarabe şi nu bem Evian.

Continue reading Treburi serioase: despre bani

Bună Nakhon Si Thammarat

După o lună de lenevit în hamac s-a produs inevitabilul: am părăsit Phangan-ul. Trebuie să recunosc că m-am muiat când mâţucile ne-au privit cu ochii mari parcă întrebându-se: „Ce faceţi? Plecaţi?!”. În momentul acela le-am iertat pentru trezitul dis de dimineaţă, purici aduşi în aşternut, pişu pe rucsac şi restul obrăzniciilor.

Planurile noastre iniţiale erau să urcăm spre nordul Thailandei ca apoi să trecem în Laos şi Cambodgia. După ce ne-am documentat puţin, am decis să fugim DE muson şi nu ÎN muson, aşa că încercăm să ţinem sud estul pentru câteva luni.

Înainte de a ne avânta spre o zonă extrem de populară (Krabi/Phi Phi/Phuket) am vrut să gustăm puţin şi din Thailanda mai puţin turistică, aşa că am ales Nakhon Si Thammarat ca următoarea destinaţie. Ghidurile turistice nu spun foarte multe despre oraş. Puţina informaţie disponibilă menţionează templul Wat Mahattat şi teatrul tradiţional de păpuşi.

Continue reading Bună Nakhon Si Thammarat

Să calci ușor când visele se cern

Acum o lună am păşit într-o poveste. Povestea lui Brăduţ. I-am vazut copacii, plaja, prietenii, i-am bătut nisipul, i-am tulburat apa, i-am mângâiat pisicile, le-am zâmbit.

Am zâmbit mult. Am zâmbit când descifram ceva din jurnalul lui şi am zâmbit când am crezut că am descoperit ceva nescris.

Nimic nu e schimbat în urma noastră.

Marea a şters paşii, pisicile au lins mângâierile de pe blana lor, Ben, Genni, George au şi uitat chipurile noastre.

Totul e intact, imaculat, nu am stricat, nu am schimbat.

…iar noi păşim în visul nostru, rămâi cu bine Koh Phangan.

Mulţumim Elena şi Brăduţ.

Cum să te răcorești încălzindu-te

Î: Ce te răcoreşte mai bine decât aerul condiţionat de la 7/11?
R: Saunaaaa…

Oh, da! După ce stai 10 minute în mica încăpere plină de aburi, cele 30° de afară îţi par ca fiind 20°, şi un mic frison te străbate când păşeşti afară.

Am descoperit recent că în satul Baan Tai, la templul Wat Pho există o saună pe bază de plante. Mai apoi am aflat că nu e singurul loc şi că multe din spaţiile dedicate pentru Yoga sau meditaţie au, dar aceasta are o personalitate aparte. E izbitor de simplu. Turiştii transpiră laolaltă cu localnicii, iar cei 50 BTH pe care îi plăteşti sunt donaţia ta către templu, pentru a menţine această mică saună pe picioare.

Ritualul l-am învăţat din mers. Panoul mare şi roz de la intrare ne spunea prima regulă: Respectaţi templul — îmbrăcaţi-vă decent (poate mai corect ar fi dezbrăcaţi-vă cu măsură 🙂 ). La măsuţa de lângă intrare găseşti cutia pentru donaţii şi prosoape pe care le poti închiria cu 10 BTH. Te schimbi, te răcoreşti cu apa din vasul din faţa treptelor după care poţi să intri în una din încăperi (bărbaţi sau femei — nu… nu e la alegere :P). Apoi nu faci decât să te înmoi şi să te topeşti după bunul plac. Aburul plin de miresme îţi pătrunde în toţi porii şi îţi gâdilă plămânii.

Continue reading Cum să te răcorești încălzindu-te

Sportivul. Vânătorul. Bucătarul.

Urmăreşte sticla!

Bottle Beach sau Haad Khuad (tradus în română mot-a-mot ar fi Plaja Sticlă ?!) e considerată una dintre cele mai pitoreşti plaje de pe insulă. Nu este drum de acces până acolo, dar există totuşi două modalităţi de a ajunge: pe apă cu barca sau pe două trasee montane, unul din Chaloklum care se poate face doar la pas, şi un altul mai lung din Thong Nai Pan care se pretează şi maşinilor de teren sau motocicletelor.

Noi, montaniarzi cum ne ştiţi, am ales să facem traseul dinspre Chaloklum, satul de reşedinţă. Am mers pâna la Haad Khom cu motoreta, unde drumul asfaltat se termină brusc. Am abandonat vehicolul pe marginea drumului şi am început să cautăm cărarea. Ne-am învârtit o vreme fără succes în speranţa că vom găsi un semn, până când… (ecologiştii să se aşeze) am zărit înfiptă într-o ramură o sticlă de plastic de 2 litri, la vreo trei metri mai sus altă sticlă ne arăta calea. „Urmăreşte PET-ul” am zis veselă şi am pornit în urma lui Adi.

Încet, încet mi-a trecut veselia. Panta nu se mai termina, iar soarele cu cele 34 de grade îmi mângâia creştetul uşor şi storcea ultima picătură de apă din mine. După 20 de minute de urcat eram terminată. Oricum, puteţi să îl întrebaţi şi pe Adi, urcarea nu e chiar floare la ureche. Sticlele ne arătau drumul. Nişte pete roşii, sporadice, aproape şterse erau dovada că demult a existat un marcaj. Probabil că localnicii nu au fost interesaţi să îl întreţină, aşa că turiştii au găsit o formă mai puţin ecologică şi formală de a-l ţine în viaţă.

Continue reading Sportivul. Vânătorul. Bucătarul.

Drumul către Thong Nai Pan

Sâmbătă am stat mai mult acasă fiindcă nu am reuşit să desluşim vremea. Cerul a fost toată ziua înnorat şi din când în când se porneau rafale de vânt de credeai că începe potopul. Într-adevăr a pornit, undeva spre seară… şi a durat cam 10 minute… a meritat să stăm la adăpost.

Aşa că duminică, sub acelaşi cer înnorat, am ieşit în lume, nu mai puteam lenevi pe lângă casă. Am ales să mergem pe coasta de nord-est a insulei, în Baan Thong Nai Pan. Pe hartă drumul părea ceva mai şerpuit, dar ne-am gândit că nu poate fi chiar aşa de rău… Prost gândit, drumul are doar vreo 15 km dar a durat mai bine de 50 minute să ajungem la destinaţie, timp în care mi-a ţîţîit fundul de stres şi l-am strâns pe Adi în braţe ca şi când era ultima oară când ne vedeam.

Drumul e numai o urcare şi o coborâre, unele pante sunt foarte abrupte şi parcă nu se mai termină. O bună parte e doar pamânt bătătorit, prin care ploaia a săpat şanţuri. La dus, când am văzut semnul mare din dreptul unei case: „Last stop before jungle: Food. Drink. Gasoline.” (*Ultima oprire înainte de junglă: Mâncare. Apă. Benzină) m-a trecut un fior şi am uitat că de fapt nu erau decât 8 km până în sat. Vreo două pante le-am coborât pe jos, cică nu ţineau frânele… hmmm. Aceleaşi două pante le-am urcat pe jos la întoarcere, că nu tragea motorul… cică eram prea grei… :D.

Ca să fim înţeleşi: localnicii mergeau fără nici o problemă.

Într-un final am ajuns întregi şi cam deshidrataţi în Thong Nai Pan Yai.

Continue reading Drumul către Thong Nai Pan

Îmi cer scuze farangilor

…pe care i-am nedreptăţit. „Albi ignoranţi veniţi aici doar pentru distracţie, da’ nu v-ar păsa şi vouă un pic de ce lăsaţi în urmă…” Cam aşa gândeam acum vreo câteva zile, în timp ce ne plimbam pe malul apei şi făceam slalom printre cioburi, pungi şi alte gunoaie. Mi-i şi imaginam cum azvârle sticlele de bere, mucurile de ţigară, brichetele golite în timp ce se împleticesc spre casă ameţiti de atâta chefuială. Bieţii localnici, ce trebuie să suporte…

Ieri eram pe ponton, încercând să ne prindem „squid”-ul cel de toate zilele. Lângă noi, la o masă de beton, localnici savurând câteva beri şi poveşti. O bere se termină şi o alta îi ia imediat locul. Sticla goală face un triplu salt şi o aterizare perfectă în apă. Mă uit la Adi, Adi se uită la mine şi apoi spre coşul de gunoi care e doar la doi paşi de masă. Ne vedem în continuare de pescuit, în timp ce sticla se leagănă uşor în ritmul valurilor sub ochii noştri — parcă puţin mai trişti.

Mai trece o vreme şi altă sticlă performează la fel de frumos ca şi prima, o aterizare perfectă în apă, urmată de o relaxantă legănare. Până să terminăm partida de pescuit, au mai prestat câteva dopuri, o pungă, nişte hârtii şi mai multe coji din ceva plantă neidentificată. Brilliant!!!

Localnicii, zâmbareţi, vorbăreţi şi naturali s-au retras încet unul câte unul către casele lor. Noi am rămas, un pic mai trişti, mai tăcuţi.

Pentru mai multe informatii: 5gyres.org.

Koh Phangan, zilele ce au urmat

Koh înseamnă insulă. Haad – plajă. Baan e sat. Ao e golf. Wat e templu. Nam Tok e cascadă. În mare, atât trebuie să ştii ca să întelegi ce e desenat pe hartă şi cam ce îti oferă insula.. gratis.

Aşa că noi am trecut satele, am bătut plajele, am văzut cascadele şi am făcut un minim de hike prin junglă.

Bine, să nu exagerăm, normal că nu am făcut doar asta 🙂 De ziua mea am fost la Omega Bar în Baan Chalok Lum şi fiindcă a fost seară de freestyle jam, toată lumea mi-a cântat fără să ştie. Ziua ce a urmat a fost Full Moon Party în celălalt colţ de insulă. Binenţeles că am mers. Alături de alţi doi tineri români am băut o galetuşă şi am bătut plaja în lung şi în lat ca să inţelegem mai bine fenomenul :).

Apoi au urmat zile înnorate care nu ne-au motivat să mişcăm foarte departe de căsuţă, până ieri când a venit soarele înapoi şi am făcut o mică plimbare până la una din cascade şi apoi un mic traseu prin junglă până la un punct de belvedere (?), culminând cu o leneveală pe plajă.

Continue reading Koh Phangan, zilele ce au urmat

Full Moon Party

Toată lumea merge la Full Moon Party. Unii vin special pe insulă doar pentru asta. Şi dacă tot eram în zonă, ne-am înfiinţat pe Haad Rin… normal, că doar trebuia să vedem, să ştim, să povestim. Iată cam ce am înţeles noi: 1 km de nisip, muzică tare, tineri şi muuult prea mult alcool. Nici nu cred că sună aşa rău pentru cei veniţi în vacanţă să se distreze.

E simpatic de văzut, de „investigat” şi testat o găletuşă cu licoare magică. Cu cât timpul înaintează spre orele dimineţii, spectacolul se diversifică, tineretul euforic devine mai greoi în mişcări, se mai împiedică, se mai odihneşte pe o margine cu fruntea în nisip, dar nu-i nimic… vin înlocuitori în formă, pregătiţi să le ia locul şi să continue petrecerea. E flux continuu.

Acum ce să spun şi eu, nu prea am simtit că ar fi de noi toată nebunia. Nu suntem bătrâni, măi, doar mai liniştiţi. 🙂
Oricum, dacă ne razgândim şi descoperim party animal-ul din noi, avem ocazia să mergem şi la un Half Moon sau Black Moon Party, căci am înţeles că sunt party-uri câte-n lună şi în stele, ficatul să reziste doar.