O luăm de la capăt

Suntem înapoi în Thailanda, e ultima sută de metri înainte de a ne întoarce acasă la colaci şi sărmăluţe.

De vreo săptămână ne învârtim prin nord, în căutarea triburilor şi a unui bungalow unde să putem lenevi încă un pic la soare. Etnici am găsit, căsuţă mai puţin. Trebuie să recunosc, m-am plâns eu că în Vietnam trebuie să tot „lupţi”, că e mult turism şi prea puţină autenticitate, dar un lucru cu siguranţă îl regret acum: cazările. Poate nu ne învârtim pe unde trebuie, poate că e sezon, dar nu găsim nimic decent sub 600 THB, în timp ce la vecinii vietnamezi cu banii ăştia eram regi.

Eh, trecem şi peste asta. Măcar de ar fi soare… de vreo două zile ne tot loveşte cu ploaie şi ceaţă, parcă să ne pregătească pentru vremea de acasă.

Foarte multe nu avem de povestit. În Luang Prabang am vizitat o mulţime de temple şi ne-am mirat de contrastul dintre oraş şi restul ţării. Străzi curate, restaurante cu terase cochete, ATM-uri la fiecare colţ şi un mare târg de suveniruri în fiecare seară.

Continue reading O luăm de la capăt

Mr. Han

După 3 zile petrecute în Sa Pa am pornit spre Laos. Drumul se face din două bucăţi: prima zi călătoreşti din Sa Pa până în Dien Bien Phu, iar a doua zi dis de dimineaţă porneşti spre Muang Khua, Laos — 2 zile, 380 kilometri.

Copii conştiincioşi cum suntem, am încercat cu o zi înainte de plecare să ne interesăm de autobuz, ora de plecare, preţ. Fiindcă nu ne încredem în agenţiile de turism, am mers direct la sursă: ghişeul de bilete al autogării. „250.000 VND” ne spune funcţionarul autogării. Contrariaţi, refuzăm să plătim, toată informaţia adunată de pe net spune clar: 140.000. Hotărâm ca a doua zi să suim în bus şi să plătim suma corectă şoferului.

Dimineaţa la 7 eram în faţa autogării, unde am tot stat până pe la 9, când şi-a făcut apariţia micul autobuz. Alături de noi, un tip cu bicicleta încărcată de rucsaci. Ne ridicăm paporniţele pe maşină şi ne luăm în primire locurile. După încă 5 minute urcă două franţuzoaice isterizate, gesticulând nervoase către agentul de turism ce le însoţea: „Pentru asta ţi-am plătit 12 dolari? Uită-te ce e aici!”. După o întreagă reprezentaţie până la urmă cedează şi se aşează bosumflate. Autobuzul porneşte cârâit şi la drum cu noi…

Continue reading Mr. Han