Aotearoa. De rămas bun.

Gata. Am încheiat etapa Noua Zeelandă. Suntem înapoi în coloratul Kuala Lumpur, iar mâine pornim spre Vietnam. Înainte să reîncepem poveştile despre Asia, am rămas datori cu fotografii, mai ales că nişte simpatici prieteni ne-au cerut mai multe poze şi mai puţine vorbe.

Adevărul e că dacă e să ignorăm frigul şi ploaia, excursia noastră a fost extrem de reuşită. OK, recunosc, bugetul ne-a fost zguduit puţin, dar nu avem păreri de rău. Ne-am gândit că nu ne vom întoarce prea curând în colţul ăsta de lume şi atunci de ce să nu profităm cât suntem aici.

Acuma să nu vă gândiţi că ne-am răsfăţat cu plimbări cu elicopterul peste gheţari, bungee jumping sau cine ştie ce restaurante fancy. Alea costă de rup, elicopterul cred că e în jur de 200 NZD de persoană, iar pentru câteva minute pe tiroliană dai 30 NZD dintr-un foc. Nu, înafara unei ieşiri în larg cu barca printre fiordurile din Milford, am rămas fideli plimbărilor pe jos, ne-am gătit mâncarea singuri şi am cinstit câte un pahar de vin când era prea frig afară.

Continue reading Aotearoa. De rămas bun.

Aotearoa. Povestea continuă.

Se făcea că eram în prima zi a aventurii noastre. Uşor stângaci dar veseli nevoie mare părăseam Christchurch-ul cu direcţia Kaikoura. Cerul era cam înnorat şi ploua mocăneşte pe alocuri, dar nu ne-am alarmat, aveam căsuţa noastră pe roţi şi nimic nu ne putea şterge zâmbetul de pe buze. Dacă ne-ai fi întrebat ne credeam regii şoselelor.

În aceeaşi seară, într-un camping pe marginea drumului, doi tineri români îmbrăcaţi cu trei rânduri de haine, băgaţi în saci de dormit şi acoperiţi cu o plapumă povesteau în mica lor rulotă:

  • Crezi că mâine o să fie mai cald? Ce bine că ne-au dat ăştia radiatorul.
  • Da’ e cam mic, nu prea face faţă.
  • Tre’ să ne căutăm ceva haine de iarnă, că aşa nu se poate.
  • 36 dolari pentru un powered site şi 5 pentru o oră de internet, da’ îs nebuni ?!… în Asia toţi ne dădeau netu gratis.
  • Preţul civilizaţiei… concluzionează Laura mândră foc.

Îşi trag plapuma peste nas şi se pun la somn: Mâine trebuie să fie soare

…Dar nu a fost. A fost în schimb ploaie, vânt şi… frig. La început ne spuneam că e trecător, mai apoi ne-am resemnat, ne-am cumpărat un rând de haine groase şi am apreciat orice apariţie cât de fugară a soarelui. Asta e primăvara în Noua Zeelandă.

Continue reading Aotearoa. Povestea continuă.

Aotearoa

După 20 zile, 3800 km, 4 kg de caşcaval şi nenumărate ciocolăţi înfulecate putem spune cu mâna pe inimă: Noua Zeelandă este un adevărat paradis. Este ca şi cum ai pune la un loc fiordurile Norvegiei, coasta Scoţiei, Alpii Elveţiei, viile Franţei, plajele Greciei, râurile Sloveniei, iar ca peisajul să fie complet ai presăra dealuri cu oiţe printre ele. Nu cred că am văzut încă un loc mai frumos, curat şi bogat. Oraşele sunt mici şi plăcute, oamenii puţini şi foarte prietenoşi.

Dar uite că am început cu concluzia în loc să spun povestea :). Povestea începe cam aşa.

Cu o săptămână înainte de a pleca spre Noua Zeelandă, nu eram încă siguri cum o vom vizita: backpacker style — adică stat în hosteluri şi mers cu busul sau house on wheels — adică închiriat maşinuţă şi dormit în ea. După ce l-am înnebunit pe Adi să îmi demonstreze matematic că e mai avantajos cu maşina (tabele comparative cu preţuri, locaţii, distanţe şi alte cele) plenul a concluzionat că e cea mai potrivită variantă. Din ce calculasem noi ieşeam cam în acelaşi preţ şi aveam flexibilitate (calculele s-au dovedit optimiste… din nou, dar alegerea a fost cea corectă).

Continue reading Aotearoa