Pulau Kapas – micul paradis tropical

Dacă intri pe Google Maps abia dacă dibuieşti mica insulă Kapas pe coasta de est a Malaeziei peninsulare.

„Paradis” a fost primul nostru gând cănd barca s-a apropiat de mal şi ne-a lăsat pe plaja încinsă. Prima oază de relaxare ce ne-a ieşit în cale a fost KBC – Kapas Beach Chalets, unde am şi rămas pentru următoarele 5 zile. 30 RM (~30 lei) pentru o cameră cu baie proprie, ventilator şi nişte şoricei mâncători de săpun.

Foarte multe nu pot să vă spun, nu fiindcă nu aş avea ce, ci pentru că nu mă pricep să descriu, sunt totuşi un biet inginer. E un adevărat paradis tropical, ce mai în sus în jos. Dacă vrei să ai parte de cea mai relaxantă vacanţă din viaţa ta, vii pe Kapas. Poţi lenevi pe plajă, pe terasă sau în hamac, poţi urmări peştii o zi întreagă fără să îţi dai seama cum a trecut timpul.

Variantele de cazare nu sunt foarte multe, şi cred că cea mai convenabilă dintre toate e KBC, au şi căsuţe mai arătoase pentru cei mai pretenţioşi (aprox. 70 RM/noapte), dar şi paturi în dorm de 4 persoane — 15 RM pentru călătorii de cursă lungă.

Continue reading Pulau Kapas – micul paradis tropical

Unde sunt țestoasele de altă dată

După ce am trecut graniţa şi am primit ştampila în paşaport am fost depozitaţi în autogara din Johor Baru. În minutul imediat următor am fost abordaţi de unul din angajaţii aceleaşi agenţii cu întrebarea: „Unde vreţi să mergeţi?” „Cherating” „OK. Haideţi cu mine” (nu, nu ştia română :P)

Trebuie să spun că prima zi în Malaezia nu a fost cea mai reuşită şi eram uşor dezamăgiţi. Nu pentru că am fi avut probleme, nu a fost cazul de aşa ceva, busul ne-a lăsat unde am vrut, ne-am găsit o căsuţă relativ repede, am avut unde dormi şi mânca. Dar cum prima impresie contează, sătucul unde am stat noi avea o plajă urâta, oamenii nu erau la fel de prietenoşi ca cei întâlniţi prin Thailanda, iar cazarea lăsa de dorit. Pentru aceeaşi bani (40 RM ~ 40 lei) în Railay am avut un bungalow drăguţ, cu vedere la mare, cu o baie curată şi gazde primitoare, iar atmosfera era mult mai plăcută.

Singurele momente în care ne-am amuzat, au fost când am realizat că nu mai avem bani suficienţi să putem pleca (cel mai apropiat bancomat era la 25 km) şi când am comandat un orez prăjit cu pui şi am primit unul cu carne de oaie.

Continue reading Unde sunt țestoasele de altă dată

Aleargă Forest, aleargă!

De zece zile tot fugim. Din Khao Sok am fugit de ploaie, din Hat Nai Yang am fugit să prindem avionul, din Singapore am fugit pentru că nu ne tinea buzunarul, din Cherating fiindcă nu ne-a plăcut. Acum suntem în Rantau Abang şi am obosit de atâta alergat.

Khao Sok este parcul naţional de care ziceam în ultima postare. Am stat doar două nopţi la Smiley Bungalows fiindcă ploaia prea era la ea acasă, motiv pentru care majoritatea traseelor din parc erau închise (din cele 9 disponibile, doar două sunt accesibile din Iunie până în Decembrie). Lucrul acesta aveam să îl aflăm abia la faţa locului.

Bineînţeles, agenţiile de turism îţi propuneau alternative: tubing, trekking cu elefantul, canoeing, excursie la lac, dormit în case plutitoare. Preţurile începeau de la 300 BTH şi mergeau până la 2.000 BTH. Ca o paranteză cabanele de pe lac se pot închiria direct de la administraţia parcului cu 400–600 BTH.

Am refuzat politicos încă o dată ofertele generoase şi am optat să facem traseele din parc de capul nostru. Când au luat norii o pauză, am pornit repejor către intrarea parcului. Am plătit căte 200 BTH de căciulă şi am sperat să vedem măcar câteva din animalele enumerate în pliante: elefanţi în libertate, maimuţe, nenumărate specii de păsări, tapiri — să fim sinceri ne-am fi mulţumit cu orice. Eh, nu a fost să fie, singurele animale pe care le-am întâlnit au fost lipitorile care au găsit picioarele lui Adi ca fiind extrem de apetisante aşa că nu s-au jenat să se înfrupte. Nu erau mari, cele de pe Bistriţa sunt mult mai serioase decât chichineţele cu care ne-am întâlnit noi, dar suficient de înfometate. Poteca era plină de ele că doar deh! e sezon ploios.

Continue reading Aleargă Forest, aleargă!

Phang Nga

La o primă vedere ai spune că Phang Nga nu are nimic special, e mai degrabă un punct de tranzit decât o destinaţie turistică. Un mic orăşel, care îşi vede de viaţa lui, fără să dea prea multă atenţie turismului. Atunci ce caută pe aici cei câţiva turişti albi cu rucsacii în spate? Ei, vă spunem noi ce caută: excursii şi cazare mai ieftină. Cele câteva agenţii de turism de aici organizează tururi în Parcul Naţional Phang Nga (canalele deltei cu pădurea nesfârşită de mangrove, insulele cu forme ciudate, satul pescăresc plutitor, insula din James Bond) şi cer semnificativ mai puţini bani decât cele din Ao Nang, Phuket sau Krabi. Agenţiile nu se limitează doar la plimbări pe apă, ci organizează şi vizite la peşterile şi parcurile din zonă, plimbări cu elefantul, pachete clasice în Thailanda. Noi am vrut doar plimbarea cu barca pescărească şi despre ea o să şi povestim.

Drumul din Railay până în Phang Nga ne-a costat 250 THB de persoană, asta fiindcă am mers de capul nostru şi nu printr-o agenţie (care cerea 350 THB pentru acelaşi traseu)… Aşa că ne-a costat: 150 THB barca din Railay în Krabi, 25 THB taxi-ul din port până în autogară şi 75 THB autobusul până în Phang Nga. Trebuie să subliniez că Adi s-a târguit, parcă era de-al casei, astfel că nu am avut nici o problemă pe întreg traseul.

Odată ajunşi în Phang Nga, am căutat cazare. Am văzut camere în trei hoteluri înainte să ne decidem, oricum nu aveam foarte multe variante. Camerele sunt: pereţi albi, un pat în mijlocul unei camere goale, baia 2/1 m şi un geam care în două din cazuri dădea spre peretele cladirii alăturate. Geamul, aşternuturile curate şi puţinul balcon la care aveam acces au făcut diferenţa aşa că am ales Rattanapong Hotel (250 THB/noapte).

Continue reading Phang Nga

Prin și pe lângă Railay

Iniţial, vroiam să scriem un întreg articol despre Ao Nang şi efectul ce l-a avut asupra noastră în cele 24 ore petrecute acolo, dar cred că poate fi sintetizat într-o singură frază: „Vreau înapoi în Chaloklum!”.

Astea au fost primele cuvinte rostite de Adi în momentul în care ne-am dat jos din taxi. Poate că şi ploaia deasă a dramatizat un pic peisajul în ochii noştri, dar nu cred că o zi însorită ne-ar fi schimbat foarte mult părerea.

Ao Nang este ceea ce nu ne dorim de la excursia noastră. E o staţiune europeană pe pământ thailandez, cu indieni ce te ademenesc în restaurante cu specific italian, indian şi thai deopotrivă şi localnici ce te trag de mână să cumperi un costum, o excursie sau un masaj.

Toţi vor să îţi vândă ceva, îţi zâmbesc artificial şi cer mult prea mult pentru orice îţi prezintă. Nu vreau să judec pe nimeni care hotărăşte să îşi petreacă vacanţa în Ao Nang, dar zău că nu îi înţeleg.

La preţ de 10 minute şi 100 BTH de Ao Nang, se găseşte Railay… Acolo am fugit noi pentru 6 zile, timp în care am putut să explorăm plajele, mâncătoriile, barurile, peşterile. Nu neapărat în ordinea asta.

Continue reading Prin și pe lângă Railay

Nu am ajuns încă?

Spuneam că noi fugim de muson? Da, încercăm, dar trebuie să mai spunem că am făcut şi o excepţie de la regulă şi ne-am aruncat direct în gura lui pentru următoarele 10 zile.

Krabi, Phuket, Phi Phi se găsesc toate pe coasta Andaman, care este bătută de musonul de sud-vest din Mai până în Octombie. Ne-am asumat riscul de a prinde mai multe zile cu ploaie pentru ca nu vom mai reveni în zona aceasta a Thailandei. Extrem de popularele Maya Bay din filmul Plaja cu DiCaprio şi James Bond island (ascunzătoarea lui Scaramanga din „Omul cu pistolul de aur”) se găsesc aici şi deşi fluxul continuu de turişti le-a mai ştirbit din farmec, parcă am vrea şi noi să le vedem.

Oricum, până la Maya Bay mai este, şi cred că merită să povestim şi cum am ajuns pe coasta Andaman şi primele zile aici.

Adi a vrut neapărat să luăm autobuzul până în Krabi, în speranţa că va fi unul clasic: colorat, cu locuri incomode şi fără aer condiţionat. Doar că până să suim în autobuz trebuia să ajungem la autogară, lucru care s-a dovedit a fi o aventură în sine.

Continue reading Nu am ajuns încă?

Treburi serioase: despre bani

Am fost în trei locaţii pâna acum în Tailanda (excluzând Bangkok-ul) şi fiecare dintre ele are preţurile şi specificul ei.

Nakhon Sri Thammarat

Rareori mentionat în ghidurile turistice şi pe bună dreptate nu au foarte multe cu ce să atragă străinii veniţi în vacanţă. Dacă ai la dispoziţie două săptamâni de concediu nu te încurci cu Nakhon Sri Thammarat, ci zbori spre prima plajă… dar te costă.

În NST am plătit 440 BTH pentru hotel (deşi sunt sigură că am fi găsit şi mai ieftin), 10 BTH pentru songthaew (pick-up transformat în taxi), 20 BTH pentru o porţie de tăiţei cu curry, 10 BTH pentru un ceai. Toate băuturile fierbinţi se servesc cu o porţie generoasă de ceai de iasomie.

Preţurile sunt la jumătate faţă de Chaloklum, asta dacă mergi în locurile frecventate de localnici. Dacă vrei restaurante mai „fancy” preţurile cresc… normal. Noroc că nouă ne plac mâncărurile de la tarabe şi nu bem Evian.

Continue reading Treburi serioase: despre bani

Bună Nakhon Si Thammarat

După o lună de lenevit în hamac s-a produs inevitabilul: am părăsit Phangan-ul. Trebuie să recunosc că m-am muiat când mâţucile ne-au privit cu ochii mari parcă întrebându-se: „Ce faceţi? Plecaţi?!”. În momentul acela le-am iertat pentru trezitul dis de dimineaţă, purici aduşi în aşternut, pişu pe rucsac şi restul obrăzniciilor.

Planurile noastre iniţiale erau să urcăm spre nordul Thailandei ca apoi să trecem în Laos şi Cambodgia. După ce ne-am documentat puţin, am decis să fugim DE muson şi nu ÎN muson, aşa că încercăm să ţinem sud estul pentru câteva luni.

Înainte de a ne avânta spre o zonă extrem de populară (Krabi/Phi Phi/Phuket) am vrut să gustăm puţin şi din Thailanda mai puţin turistică, aşa că am ales Nakhon Si Thammarat ca următoarea destinaţie. Ghidurile turistice nu spun foarte multe despre oraş. Puţina informaţie disponibilă menţionează templul Wat Mahattat şi teatrul tradiţional de păpuşi.

Continue reading Bună Nakhon Si Thammarat

Să calci ușor când visele se cern

Acum o lună am păşit într-o poveste. Povestea lui Brăduţ. I-am vazut copacii, plaja, prietenii, i-am bătut nisipul, i-am tulburat apa, i-am mângâiat pisicile, le-am zâmbit.

Am zâmbit mult. Am zâmbit când descifram ceva din jurnalul lui şi am zâmbit când am crezut că am descoperit ceva nescris.

Nimic nu e schimbat în urma noastră.

Marea a şters paşii, pisicile au lins mângâierile de pe blana lor, Ben, Genni, George au şi uitat chipurile noastre.

Totul e intact, imaculat, nu am stricat, nu am schimbat.

…iar noi păşim în visul nostru, rămâi cu bine Koh Phangan.

Mulţumim Elena şi Brăduţ.

Cum să te răcorești încălzindu-te

Î: Ce te răcoreşte mai bine decât aerul condiţionat de la 7/11?
R: Saunaaaa…

Oh, da! După ce stai 10 minute în mica încăpere plină de aburi, cele 30° de afară îţi par ca fiind 20°, şi un mic frison te străbate când păşeşti afară.

Am descoperit recent că în satul Baan Tai, la templul Wat Pho există o saună pe bază de plante. Mai apoi am aflat că nu e singurul loc şi că multe din spaţiile dedicate pentru Yoga sau meditaţie au, dar aceasta are o personalitate aparte. E izbitor de simplu. Turiştii transpiră laolaltă cu localnicii, iar cei 50 BTH pe care îi plăteşti sunt donaţia ta către templu, pentru a menţine această mică saună pe picioare.

Ritualul l-am învăţat din mers. Panoul mare şi roz de la intrare ne spunea prima regulă: Respectaţi templul — îmbrăcaţi-vă decent (poate mai corect ar fi dezbrăcaţi-vă cu măsură 🙂 ). La măsuţa de lângă intrare găseşti cutia pentru donaţii şi prosoape pe care le poti închiria cu 10 BTH. Te schimbi, te răcoreşti cu apa din vasul din faţa treptelor după care poţi să intri în una din încăperi (bărbaţi sau femei — nu… nu e la alegere :P). Apoi nu faci decât să te înmoi şi să te topeşti după bunul plac. Aburul plin de miresme îţi pătrunde în toţi porii şi îţi gâdilă plămânii.

Continue reading Cum să te răcorești încălzindu-te