Asides

Am fost în trei locaţii pâna acum în Tailanda (excluzând Bangkok-ul) şi fiecare dintre ele are preţurile şi specificul ei.

Nakhon Sri Thammarat

Rareori mentionat în ghidurile turistice şi pe bună dreptate nu au foarte multe cu ce să atragă străinii veniţi în vacanţă. Dacă ai la dispoziţie două săptamâni de concediu nu te încurci cu Nakhon Sri Thammarat, ci zbori spre prima plajă… dar te costă.

În NST am plătit 440 BTH pentru hotel (deşi sunt sigură că am fi găsit şi mai ieftin), 10 BTH pentru songthaew (pick-up transformat în taxi), 20 BTH pentru o porţie de tăiţei cu curry, 10 BTH pentru un ceai. Toate băuturile fierbinţi se servesc cu o porţie generoasă de ceai de iasomie.

Preţurile sunt la jumătate faţă de Chaloklum, asta dacă mergi în locurile frecventate de localnici. Dacă vrei restaurante mai „fancy” preţurile cresc… normal. Noroc că nouă ne plac mâncărurile de la tarabe şi nu bem Evian.

Continue reading Treburi serioase: despre bani

Acum o lună am păşit într-o poveste. Povestea lui Brăduţ. I-am vazut copacii, plaja, prietenii, i-am bătut nisipul, i-am tulburat apa, i-am mângâiat pisicile, le-am zâmbit.

Am zâmbit mult. Am zâmbit când descifram ceva din jurnalul lui şi am zâmbit când am crezut că am descoperit ceva nescris.

Nimic nu e schimbat în urma noastră.

Marea a şters paşii, pisicile au lins mângâierile de pe blana lor, Ben, Genni, George au şi uitat chipurile noastre.

Totul e intact, imaculat, nu am stricat, nu am schimbat.

…iar noi păşim în visul nostru, rămâi cu bine Koh Phangan.

Mulţumim Elena şi Brăduţ.

…pe care i-am nedreptăţit. „Albi ignoranţi veniţi aici doar pentru distracţie, da’ nu v-ar păsa şi vouă un pic de ce lăsaţi în urmă…” Cam aşa gândeam acum vreo câteva zile, în timp ce ne plimbam pe malul apei şi făceam slalom printre cioburi, pungi şi alte gunoaie. Mi-i şi imaginam cum azvârle sticlele de bere, mucurile de ţigară, brichetele golite în timp ce se împleticesc spre casă ameţiti de atâta chefuială. Bieţii localnici, ce trebuie să suporte…

Ieri eram pe ponton, încercând să ne prindem „squid”-ul cel de toate zilele. Lângă noi, la o masă de beton, localnici savurând câteva beri şi poveşti. O bere se termină şi o alta îi ia imediat locul. Sticla goală face un triplu salt şi o aterizare perfectă în apă. Mă uit la Adi, Adi se uită la mine şi apoi spre coşul de gunoi care e doar la doi paşi de masă. Ne vedem în continuare de pescuit, în timp ce sticla se leagănă uşor în ritmul valurilor sub ochii noştri — parcă puţin mai trişti.

Mai trece o vreme şi altă sticlă performează la fel de frumos ca şi prima, o aterizare perfectă în apă, urmată de o relaxantă legănare. Până să terminăm partida de pescuit, au mai prestat câteva dopuri, o pungă, nişte hârtii şi mai multe coji din ceva plantă neidentificată. Brilliant!!!

Localnicii, zâmbareţi, vorbăreţi şi naturali s-au retras încet unul câte unul către casele lor. Noi am rămas, un pic mai trişti, mai tăcuţi.

Pentru mai multe informatii: 5gyres.org.