Full Moon Party

Toată lumea merge la Full Moon Party. Unii vin special pe insulă doar pentru asta. Şi dacă tot eram în zonă, ne-am înfiinţat pe Haad Rin… normal, că doar trebuia să vedem, să ştim, să povestim. Iată cam ce am înţeles noi: 1 km de nisip, muzică tare, tineri şi muuult prea mult alcool. Nici nu cred că sună aşa rău pentru cei veniţi în vacanţă să se distreze.

E simpatic de văzut, de „investigat” şi testat o găletuşă cu licoare magică. Cu cât timpul înaintează spre orele dimineţii, spectacolul se diversifică, tineretul euforic devine mai greoi în mişcări, se mai împiedică, se mai odihneşte pe o margine cu fruntea în nisip, dar nu-i nimic… vin înlocuitori în formă, pregătiţi să le ia locul şi să continue petrecerea. E flux continuu.

Acum ce să spun şi eu, nu prea am simtit că ar fi de noi toată nebunia. Nu suntem bătrâni, măi, doar mai liniştiţi. 🙂
Oricum, dacă ne razgândim şi descoperim party animal-ul din noi, avem ocazia să mergem şi la un Half Moon sau Black Moon Party, căci am înţeles că sunt party-uri câte-n lună şi în stele, ficatul să reziste doar.

Primele zile pe Koh Phangan

În 11 iunie am părăsit Bangkok-ul cu destinaţia Ban Chalok lum. Ne-au trebuit un taxi, un avion, un microbuz, un ferry şi o camionetă ca să ajungem la destinaţie. La nouă jumătate seara eram în faţa 7Eleven-ului din sat. What next? Nu ştiam încotro să apucăm…

Am scos carneţelul din rucsac şi am rostit cuvintele magice învăţate de la Elena: „Mr Meow. Woodstock bar. Which way?”. „You go left. 10-15 minutes.” „Khap kun kah”.

Apoi a fost simplu, l-am scos pe Mr. Meow din casă, a trezit-o pe doamna Peong (domnul era căzut la datorie), a luat cheile şi ne-au dus cu motoreta până în faţa căsuţei. Pisicul era pe trepte, şopârluţele pe tavan, ţânţarii peste tot. Toţi aveam motiv de bucurie, ei că le-a venit rost de hrană, noi că am ajuns acasă.

Ziua următoare am închiriat motoretă, am băut multă apă, am mâncat la un restaurant prost, l-am cunoscut pe Mr. Peong proprietarul, am instalat hamacul şi ne-am conectat la net. Pisicul nu a mai venit… dar are deja sacul de boabe pregătit în spatele uşii.

Continue reading Primele zile pe Koh Phangan

Checklist

Mai avem câteva zile până la plecare, şi vrem nu vrem, trebuie să tragem linie şi să începem să facem bagajul. Toată averea noastră trebuie să se îngrămădească în 2 rucsaci (48l şi 58l).

Încep cu lista lucrurilor ce NU le voi lua cu mine deşi mi-ar fi plăcut:
  • jumătate din dulapul cu haine
  • gablonţuri (pentru cei neiniţiaţi înseamnă mărgele, cercei şi alte piese decorative)
  • trusă de machiaj — Rimelul vine cu mine! O să transpir de o să îmi sară capacele, orice tentativă de a-mi colora discul, i-ar face pe oameni să mă întrebe dacă a venit Halloween-ul
  • parfumuri — recipientele sunt grele şi voluminoase, probabil voi alege unul singur
  • cărţi — iniţial vroiam să iau vreo două-trei cărţi, pe lângă maculatura călătorului, pe care să le lecturez într-un hamac pe malul mării. Asta până când le-am cântărit… coperţile cartonate şi o medie de 300 pagini, nu le-au ajutat
  • micul meu Fuji Film instant — nu pot să spun decât 🙁
Lista lucrurilor absolut necesare:
  • paşaport
  • vize
  • biletele de avion
  • carnetul de vaccinări
  • card cu bănuţi
  • 6x poze tip paşaport
  • copii după rezervări
  • listă cu numere de telefon în caz de urgenţe (ambasadă, anulare/interogare card, asigurare medicală, persoană de contact de acasă)
  • aparat foto şi încărcător

Continue reading Checklist

Trusă prim ajutor

Trusa de medicamente a fost responsabilitatea mea, şi deşi am externalizat un pic problema :P, pot spune că avem un minim necesar.

Lista noastră se reduce la următoarele:

  • un antibiotic: Augmentin,
  • un antialergic: Clorfeniramin,
  • antidiareice: Loperamide (imodium), Calciu carbonic şi Furazolidon pentru diaree infecţioasă,
  • analgezice-antipiretice: Paracetamol, Algocalmin,
  • un antiinflamator: Indometacin,
  • un antispastic: No-spa,
  • unguent antibiotic,
  • pentru dureri de stomac şi aciditate: Omeran şi Malucol,
  • şi ceva supozitoare contra constipaţiei.

Pe lângă acestea, mai avem pansamente, leucoplast, faşă elastică, o genunchieră, două folii de supravieţuire, doze de eozină, termometru, ace de seringă. şi câteva seringi sterile.

Ni s-a mai recomandat şi achiziţionarea unor seringi cu doză unică de adrenalină (ar trebui să le putem găsi la farmaciile din Cluj) pentru urgenţe alergice, cum ar fi şocul anafilactic.

Oare ne mai trebuie ceva?

Job: Jobless

Şi uite aşa, mi-am luat un job nou…

Am aplicat, după 2 săptămâni de aşteptare am fost chemată la interviu şi am luat jobul cât ai clipi. Eram atât de entuziasmată încât nici o clipă nu mi-a trecut prin minte că nu îi voi putea face faţă.

Acum, că mă gândesc mai bine… e responsabilitate mare. Proiectul pe care voi lucra e destul de complex şi va ţine aproape un an. Am multe taskuri de făcut: analizat cerinţe, definit şi implementat planul, prevăzut/estimat situaţii noi şi riscuri, atribuit sarcini, organizat întâlniri, monitorizat… ptiiii… nu ştiu dacă voi face faţă.

Perioada de probă:

  • 1 lună jumătate

Beneficii:

  • lucrul cu o echipă dinamică şi plină de personalitate
  • posibilitatea de a învăţa continuu lucruri noi

Pentru o descriere completă a jobului, contactaţi-mă la laura dot gheorghiu at gmail dot com.

O zi minunată vă doresc, mă întorc la lucru!