Category: Armenia

Un ultim khoravatz, atât ne-am dorit. Nu puteam să plecăm din Armenia fără să sărbătorim în cel mai autentic mod cu putinţă. Stepanavan a fost să fie locul, de fapt şi ultima oprire înainte de a ne porni spre Georgia. Şi ca să fie cu adevărat memorabil, l-am gătit taman pe centru, cu vedere la zona de promenadă. Gazdele ne-au asigurat că nu este nici un fel de problemă şi ei tot acolo îl fac.

Continue reading Ultimul khoravatz

Dacă vreodată ajungeţi să mergeţi cu marshrutka prin Armenia NU luaţi locurile din spate. Luptaţi, daţi din coate, faceţi orice dar nu vă aşezaţi pe scaunele condamnaţilor. V-o spunem din experienţă. Suspensii ioc şi gropi fără număr, cu asta vă aşteaptă transportul în comun pe distanţe scurte şi medii.

Pentru 2 ore am fost norocoşii câştigători a două scaune pe roata din spate :). La fiecare groapă, şi eu şi domnişoara din dreapta ne înălţam cu toate paporniţele spre tavan ca apoi să aterizăm scurt pe scaunul sârmos. Când am ajuns în Yerevan aproape că am pupat pământul.

În contrast cu drumul, capitala e de o relaxare nemaiîntâlnită. Atât de relaxată, încât pot trece zile întregi fără să îţi dai seama că încă nu ai plecat. Bulevarde largi, parcuri împânzite de terase, soare numai bun de lenevit. Operă, fântâni cântătoare, promenadă, puburi unde cântă Doors, târguri de weekend… de ce să pleci? Yerevanul are tot ce îi trebuie unei capitale, până şi un mic şi sovietic metrou. Un singur lucru îi lipseşte: agitaţia. Apreciem!

Uite aşa au trecut 4 zile de hoinărit. Chiar prima zi ne-am lăsat amăgiţi de recomandările turistice şi ne-am pornit să vedem templul Garni. În poze pare impunător, în realitate… e mic. În poze pare complex, în realitate… e simplu. Să mai continui?

Continue reading Yerevan

A venit momentul să învăţăm mamele doi termeni noi: hiking — suit pe dealuri şi hitchhiking — autostop.

Cu asta ne-am ocupat noi timpul în ultima vreme. Am făcut autostopul între localităţi şi am suit pe dealuri să vedem biserici şi fortăreţe.

Bine, recunosc — la fortăreaţă nu am mai ajuns… am abandonat cu vreo 3km înainte de punctul final, dar adevărul e că nu am pierdut prea mult.

Oricum, ambele activităţi au fost alegeri foarte bune. Nu doar că e extrem de uşor să găseşti pe cineva să te ia cu maşina, dar de fiecare dată e o experienţă aparte. Adică, nu vom putea să îl uităm chiar aşa de uşor pe Reza — şoferul iranian ce ne-a recitat poezii din Hafez şi Khayam, ca apoi să îşi împartă mâncarea cu noi pe marginea drumului. Sau pe Artur care ne-a îndrumat spre Stonehenge-ul armenian, sau pe pădurarul Vardges care ne-a omenit în cafeneaua lui cu un ceai şi o prăjitură după ce ne-a salvat de ploaia din cheile Noravank. Oamenii te ajută fără să pună prea multe întrebări, iar dacă legi două cuvinte în rusă o să îţi povestească la nesfârşit chiar şi atunci când limitele înţelegerii tale sunt demuuuult depăşite.

Continue reading Hiking și hitch-hiking