De prin târg
De obicei ne ferim să facem recomandări. Fiecare vrea să descopere şi să îşi trăiască la maximum aventura şi nu tot timpul expectanţele se potrivesc. Ne-am gândit totuşi că pentru Vietnam am putea împărtăşi din experienţa noastră, cine ştie când paşii vă vor purta prin aceste locuri.
Dacă îţi place să te târguieşti şi ai timp e distractiv să mergi de mai multe ori la acelaşi magazin. Funcţie de dispoziţia vânzătorului, coafura ta, preţurile variază puternic pentru acelaşi produs. Spre exemplu 500g de cafea costă 80.000, 100.000 sau 300.000 dong. Acelaşi magazin, acelaşi pachet de cafea. Dacă te arăţi nedumerit şi spui că în altă parte ai găsit cu 90.000 ai să afli şi o poveste: da, dar e pachetul de 250g şi cafeaua nu e la fel de bună. Nu te grăbi să pleci, zămbeşte, spune şi tu o poveste. Până la urmă ăsta e farmecul. Dacă, în schimb, eşti pe fugă poţi să o cumperi cu 70.000 de la orice supermarket. Vă las pe voi să ghiciţi de unde am cumpărat! Ahh, am uitat să vă spun că domnişoara care cerea 300.000 era extrem de simpatică şi jovială.
În zona centrală din Hanoi sunt o sumedenie de parcuri şi părculeţe unde vă puteţi plimba sau relaxa la o cafea autentică vietnameză. Dacă aveţi noroc s-ar putea să vă întâlniţi cu o studentă aflată la ananghie. E pe fugă şi are nevoie să schimbe bani — bineînţeles că există şi o poveste cu parfum de credibilitate. Dacă nu aveţi nimic planificat şi doriţi să o ajutaţi ieşiti mai ieftin dacă îi faceţi cinste cu o cafea şi o masă. Cine ştie, poate mai aflaţi câte ceva interesant despre Vietnam şi nu rămâneţi fără toţi banii. Fiţi însă grijulii când îi faceţi propunerea, la doar câţiva metri fratele, soţul, prietenul, etc., o aşteaptă pe o motocicletă – gata de drum dacă portofelul îşi face apariţia.
S-ar putea să aflaţi cu stupoare că viaţa în România e foarte ieftină comparativ cu preţurile din cartierul vechi din Hanoi. Nu disperaţi, la nici 1-2 km distanţă, lucrurile îşi reintră în normal şi vă puteţi bucura pe marginea lacului de un porumb fiert chiar de trei ori mai ieftin. Aveţi grijă, în schimb, pe ce bancă vă aşezaţi – vietnamezii, întreprinzători din fire – „vând” locurile pe băncile publice. Preţurile variază considerabil: la soare e pe gratis şi găseşti loc berechet, la umbră s-ar putea să te coste ceva mărunţiş dar vine la pachet cu o băutură răcoritoare.
Mr. Gheolog
Se făcea că era ora zece seara şi abia trecusem cu bine testul de vigilenţă din gară: un tânăr, pe un ton autoritar, ne cere biletele în momentul în care ajungem pe peron. Deşi vorbeşte bine engleză nu poartă uniformă. „Pentru ce?”. Dacă nu te-ai grăbit şi încă le mai ai: de chichi, altfel pentru doar câţiva dolari.
Cu zâmbetul pe buze, fericiţi că am economisit cei câţiva dolari ne căutăm locurile în vagon. Abia ce apucăm să ne legăm fedeleş bagajele şi să ne facem comozi că suntem abordaţi de un localnic foarte prietenos. Ca de obicei, ne întreabă despre România, despre cât stăm prin Vietnam şi ce părere avem. În cele câteva ore petrecute împreună îi aflăm povestea: e geolog, specializat pe metale preţioase (aur şi argint). A făcut şcoala în Rusia – aşa aflăm că în rusă se pronunţă gheolog – şi a învăţat engleza pe cont propriu. Ne povesteşte că a vizitat multe ţări, dar că încă nu a ajuns în România. La starea în care se află mineritul la noi, poate nu e de mirare. Îl întrebăm dacă e o meserie bună, dacă îi place. Ne spune că da, e foarte bănoasă, multe companii străine investesc în zonă şi el este consultant. Ne promite să ne ajute cu preţul la microbus spre Lao Cai, ca pentru localnici. Se lasă noaptea şi ne cuibărim sub pături.
Coborâm, relaxaţi, pe peronul din Lao Cai refuzând categoric ofertele nemaipomenite, la preţ dublu, pentru microbus – îl avem pe Mr. Gheolog. Cum ne apropiem de poartă domnul începe să se agite şi nu ne dă pace până nu facem schimb de bilete – pentru amintire ne spune. Sigur, nici o problemă, oricum ne mai rămâne unul. Apoi, se scuză că îl aşteaptă maşina şi trebuie să plece. Poi şi cu microbusul cum rămâne? Nici o problemă ne zice, mergeţi cu domnul — care tocmai ne ceruse 50.000. Poi şi preţul? Nu vă faceţi griji am vorbit eu cu el, vă duce cu 30.000.
Studiind biletele de tren cu atenţie o altă poveste prinde contur: Mr. Gheolog şi-a cumpărat bilet la clasa a 3-a dar a călătorit cu noi la cuşetă – o economie de 200.000 şi puţină şpagă, nu e rău. Acum, doar nu o să se facă de ruşine în faţa colegilor de la companie aşa că trebuie să deconteze un bilet de cuşetă, nu e rău deloc. Are sens să vă mai spun că odată ajunşi la microbus nimeni nu ştia nimic despre cei 30.000.