Aşa parcă mai merge, 10 ore pe autobuz pentru 200 km. Cunoaştem placa, e Asia ce ne-a lipsit, oamenii coloraţi, busurile aglomerate, fructele pe marginea drumurilor şi localnicii care strigă din toate părţile „Hello!”. Bei doi litri de apă în câteva ore, vezi păunii pe marginea drumului şi elefanţii se îmbăiază nestingheriţi în tău la nici 500 m de tine.
Stai în hamac şi o întreagă grădină zoologică se perindă sub ochii tăi de la kingfish-eri, gecko, veveriţe dungate până la şoriceii maro ce atentează fără jenă la papaya din raft. Parcă ne-am mai luminat, poate că serotonina e de vină :).
Când i-am spus lui Liv că mergem în Sri Lanka, ne-a scris: „Sri Lanka is great, you’ll love it. The people are seriously friendly. Just smile and you’ll get smiles in return! It’s like a cleaner, friendlier, less intrusive India.” (Sri Lanka e minunată, o să vă placă. Oamenii sunt extrem de prietenoşi. Nu trebuie decât să zâmbeşti şi o să ţi se răspundă cu zâmbete! E o Indie mai curată, mai prietenoasă şi mai puţin agasantă).
